Dupa o lunga perioada de asteptare, am reusit sa o aduc acasa. Masina a fost pe mainile bune a lui Norbert care a lucrat la cateva elemente de intrior, pentru a gazdui casa noului sistem audio. Asadar, acum avem Custom Dash si custom A pillars.
Intre timp am schimbat design ul portierelor, sunt in cautarea portierelor de Dacia Nova, in capul meu vreau sa duc totul spre retrofit iar fetele de usa de la Nova am impresia ca se v-or potrivi mai bine. dar asta e alta poveste.
Haide sa va zic cum a fost, pai m-am hotarat sa imi fac curaj in timp de plina pandemie sa fac un drum la Arad cu mici opriri ( asta insemnand 5 zile pe drum ) Am facut un Roadtrip cu bicicletele pe masina si am redescoperit Romania.
Am plecat din bucuresti cu destinatia Transalpina. In varf, ne-am oprit si am facut o tura cu bicicletele pe o vreme superba de vara tarzie. A fost o relaxare asa de a ne intinde picioarele atrofiate in masina. Dupa multe opriri de a fotografia peisajul frumos, am ajuns la Lacul Oasa, unde am si poposit peste noapte. Dimineata nu am putut sa nu dau o tura in jurul lacului si a barajului, pana la manastirea Oasa, un loc plin de liniste si pace.
Dupa aceea tura am continuat drumul pana in Sebes unde ne-am si cazat. Dimineata, hop top pe biciclete pana la Rapa Rosie, un peisaj artistic creat de mama natura.
Ne-am suit in masina, am vizitat si Alba, nu imi vine sa cred cum unii primari pot face o treaba asa frumoasa iar Bucurestiu e lasat in paragina si degradare continua anyway. .. drumul a continuat spre Cluj, dar deoarece nu am gasit cazare in zona, am trecut de el pana intr-un satuc Agarbiciu ( parca se numea ) unde cazarea noastra se afala fix pe un platou, era ultima casa din marginea satucului. Dupa o noapte odihnitoare, am continuat calatoria catre Oradea, un oras pe care mi l-am dorit sa il vizitez de peste 15 ani. Seara am ajuns in Arad, unde dupa multe luni de asteptare mi-am gasit „cazanul’ linistit, asteptandu-ma.
Am montat tot interiorul si am pregati-o de drum, a doua zi am fost sa ii fac ITP -ul si m-am bucurat ca am putut merge cu ea dinou. Imi era dor sa ii aud suspensia scartaind, plasticele interioare frecandu-se unele de altele. A venit seara intre timp si am inoptat o ultima zi in Arad, mi-am luat ramas bun de la Norbi si am pornit cu emotii la drum spre casa.
Am mers cu frica, deoarece nu mai stiam in ce stare e masina, dar culmea imi era dor sa zburd cu ea pe autostrada la 130km/h, iar senzatia cand treci pe langa un tir si te absoarbe in el… e ne pretuita , sunt momente in care nu mai ai nevoie de muzica, nu mai ai nevoie de nimic decat de Pace si liniste.
Mi-as fi dorit sa fie si Morris cu mine, sigur i-ar fi placut excursia asta. Anyway … masina e acasa acum, e timpul sa ne apucam de treaba, avem mult de lucru.
0 Comentarii